Am auzit și eu pe undeva că de luat, mai poți lua și cu forța, însă de primit, nu-i poți forța pe alții să primească. Așadar, și actul de a dărui cum se cuvine necesită anumite abilități, alături de o anumită delicatețe și grație- exersate sau înăscute- care să le deschidă și celorlalți sufletul în fața darului.

Aceste rânduri se referă mai puțin la obiecte, subiectul- de data asta fiind chiar tu, cel sau cea care te pregătești să dăruiești. Cine a zis că poți dărui doar lucruri materiale? De fiecare dată, într-o anumită măsură dăruiești ceva din tine, fie bucăți mai mici sau mai măricele. Hai să ne gândim împreună cum:

• Poți începe chiar cu lucrurile pe care le poți face cu mâinile tale. De la chestii mai complicate care necesită un anumit grad de experiență până la a coace prăjiturile la care te pricepi cel mai bine și a le ambala frumos pentru a fi oferite. Să completezi cu mâna ta o felicitare (de preferință, handmade) în loc să o trimiți la grămadă pe email este tot ceva făcut cu mâna ta. “Handmade rules” pentru că cei care îl pun în practică pun ceva din energia lor personală. Pentru cei apropiați mai ales, asta va însemna bucuria că te-ai gândit cu adevărat la ei, că îi consideri persoane unice, cu gusturi și preferințe unice.
• Talentul tău poate fi o sursă minunată pentru a dărui. Poate știi să cânți, să pictezi, să dansezi, să îi faci pe ceilalți să râdă? Atunci de ce să nu îți împarți darurile în cel mai frumos mod cu putință? O poți face pentru prietenii și apropiații tăi sau pentru oameni pe care nu îi cunoști. Poți vizita centre de copii- nu dulciurile și jucăriile le hrănesc sufletelele ci pur si simplu timpul și atenția ta. Dacă ai talent la ceva- pictat, cântat, orice- ajută la organizarea unui spectacol. Crede-mă, ai numai de câștigat!
  Iată un proiect care te poate inspira: the-little-people.org
• Vorbeam mai sus de abilitățile tale: dacă nu în domeniul handmade, atunci cu siguranță în alt domeniu te pricepi să faci lucrurile să meargă. Poate știi să organizezi o petrecere-surpriză sau poate îți place să planifici excursii. Întotdeauna suntem mai buni la ceva decât alții. Dacă tu crezi că abilitățile tale sunt banale, te vei bucura să constați că și acestea sunt apreciate, și nu doar în sezonul de iarnă. Îți recomand să arunci o privire pe proiecte precum Dincolo de bani (deocamdată doar în Timișoara) sau alte comunități în care poți oferi ceva din ceea ce știi să faci.
• Timpul tău- poate avea valoare adăugată când hotărăști să îl oferi și altora, fără obligații. Fie că îți faci timp să vizitezi prieteni mai îndepărtați, să duci o floare unui coleg internat la spital sau chiar să suni o mătușă care nu te-a mai auzit de ani de zile, e un cadou drăguț, cu costuri minime din partea ta și care de obicei contează mai mult decât crezi.

Dacă nu ai nici timp, nici chef, nici talent de împărtășit, dacă fugi de interacțiunea umană și preferi anonimatul- tot îți rămâne o șansă de a dărui. Sunt multe cazuri sociale- oameni care suferă și sunt copleșiți de probleme- cărora le prind bine donațiile tale. Nu trebuie să suferi alături de ei, dar le poți ușura poverile prin gesturi mici care uneori nu implica alte eforturi în afară de un SMS sau un online banking.

Și dacă vrei să dăruiești din simplu spirit civic, o poți face cu ajutorul comunităților virtuale precum Freeycle: ceea ce nu-ți mai trebuie nu se poate numi chiar dar, însă poate ajunge la cineva care se va bucura.
În concluzie, arta de a dărui începe de la atitudine: trebuie să pornești cu bunăvoință, restul se vor adăuga pe drum. Dacă vrei să dăruiești, ocaziile și modalitățile sunt nenumărate.

Cadouri minunate!

Articol apărut inițial aici.

Mark Boyle, irlandezul care a pus bazele “Freeconomy” una din ideile care au inspirat si Dincolo de bani, trăiește de câțiva ani buni fără să cheltuie nici un ban. Desigur, el face asta la modul extrem, pentru a dovedi că se poate. Dar experimentul lui arată că o viață linistită și împlinită nu depinde de bani, ci de modul de a vedea lucrurile și de oamenii din jurul tău. Vă prezentăm un interviu cu el produs de “The Guardian”, și apoi un fragment dintr-un articol despre Mark Boyle apărut în Evenimentul Zilei.

“Mark Boyle, un economist care a decis să trăiască fără să se mai foloseascăde bani, spune, într-un interviu acordat EVZ, că în ultimele zile românii au început să-i îmbrățișeze ideile.

Tânărul irlandez Mark Boyle (31 de ani), absolvent de studii economice, a renunțat încă din 2008 să mai folosească bani. Presa britanică l-a privit drept un erou ciudat și a relatat cum trăiește “natural” lângă o fermă ecologică din Bristol, într- o rulotă, cum mănâncă ce cultivă, cum gătește la foc, afară, cum împarte tot cu cei care vor să
ajute.

Singurele “luxuri” tehnologice de care abuzează ar fi un laptop de pe care “alimentează;” un blog al comunității “freeconomy” – concept lansat și numit de Mark “model economic” care a strâns peste 20.000 de
utilizatori, bazat pe ideea de a trăi cu cât mai puțin și de a împărți cu cei din jurul tău de la cunoștințe tehnice, obiecte, la locuințe etc. – și un telefon mobil pe care poate doar primi apeluri. Atât laptopul, cât și telefonul sunt încărcate cu energie de la un panou solar.

Inspirat de Gandhi să trăiască cu cât mai puțin

Mark susține că muncește ca voluntar pe la ferma vecină; pentru fructe și legume, că se tratează de orice suferă cu plante și că propovăduiește, pe unde e întrebat, viața fără bani. Acum câteva zile a lansat și o carte, “The Moneyless Man” (“Omul fără bani”), pe care, în ciuda filosofiei sale, o vinde. “Banii merg însă în scopuri caritabile”, explică irlandezul.

Într-un interviu acordat EVZ, Mark povestește cum l-a determinat “lipsa de respect” față de mediu a oamenilor să arunce banii pe
fereastră și cum, deși inițial se dorea a fi un experiment de doar un an, i-a păcut viața asta atât de mult încât a decis să nu se mai atingăde “ochiul dracului” niciodată;.

Tânărul recunoaște că nu a fost primul și nici singurul care a renunțat la bani. Spune că Gandhi l-a inspirat și că e conștient că sunt pe lume oameni care, de nevoie, duc aceeași viață, cu mai puțin entuziasm însă.”

Articolul si interviul complet-aici.

Pentru că fericirea nu se cumpără. Toate lucrurile alea din supermarket și din mall, mobila aia frumoasă, cremele care te scapă de riduri, pantofii care-ți alungesc piciorul sau sunt așa de în trend, telefonul ăla șmecher ale cărui funcții nici nu ajungi să le cunoști în totalitate… Te vei simți la fel de gol pe dinăuntru și după ce le ai. Da, poate vei atrage priviri de la alții care caută același lucru, care-și spun că dacă ar avea obiectul x cu siguranță vor fi mai fericiți. Da, poate vei câștiga un statut între prietenii care pun preț pe statut, într-o societate care caută fericirea în locuri despre care pot spune doar “Rece… rece…gheață…reeee-ceee de tot!”. Nu-i nici în mâncarea aia chinezească, nici în filmul ăla de la mall, nici în decorațiunile de Crăciun. Astea trec. Trec după cinci minute de la consumare, când iarăși simți golul, simți că parcă-ți lipsește ceva.

Încearcă și altfel. Fă ceva frumos cu timpul tău. În loc să ți-l oferi cumpărăturilor și unor obiecte fără viață, care vor ajunge lângă celelalte de care deja te-ai plictisit, oferă-l unor oameni dragi și faceți ceva împreună.

‘Călduț…Cald…Și mai cald…”

Articol apărut aici, in 27 noiembrie de ‘Buy Nothing Day“.